Ce este anxietatea și cum o combatem?

– Mi-e frică. Sunt neliniștit/ă. Simt că tremur. Sunt stresat/ă. Oare ce mi se întâmplă? Parcă nu respir cum trebuie. Am destul aer? Inima-mi bate mult prea repede. Ceva nu e în regulă cu corpul meu. Cred că am să leșin! Simt cum mi se înmoaie genunchii. Amețesc. Dacă pățesc ceva? Dacă nu e nimeni aici, să mă ajute? Poate fac infarct. Sunt speriat/ă de moarte! Am frisoane. Și palma mi-e udă. Am să mor? Cred că am să înnebunesc!

Frică. Neliniște. Teamă. Îngrijorare exagerată față de pericole care, deseori, nu sunt reale. Asta e anxietatea.

Faceți cunoștință cu ea!

Anxietatea și tulburarea de anxietate:

Anxietatea este o emoție firească a speciei umane, o modalitate adaptativă prin care omul a învățat să se apere în situațiile periculoase. Când aceasta este excesivă, devine problematică și contraproductivă.

Dacă frica nu ar exista, omul ar avea probleme serioase, deoarece ea ne ajută să ne ferim de pericolele reale și să supraviețuim.

Diferența dintre frică și anxietate:

Frica este un sentiment declanșat atunci când omul simte un pericol iminent, real. Spre exemplu, o mașină care vine cu viteză către noi, fără să aibă intenția de a încetini, ne va declanșa un sentiment de frică și reacții potrivite situației (de obicei, fuga).

Anxietatea este un sentiment de frică pentru ce s-

ar putea întâmpla în viitor, declanșându-se din varii motive (reale sau nu). Factorii declanșatori pot fi:

– stresul post-traumatic;

– experiențe negative din trecut;

– factori cognitivi, genetici sau de personalitate;

– exemple luate de la părinți/persoane importante din copilărie, care sufereau de anxietate;

– tendința de timiditate, introvertire;

– dereglări hormonale;

– carențe de minerale în corp, spasmofilie.

Anxietatea este definită prin stări de neliniște, teamă, agitație, putând să aibă inclusiv simptome fiziologice. Când această teamă nu prezintă un pericol real, anxietatea poate sa devină patologică, indicând o tulburare psihică.

Deși o persoană anxioasă poate să treacă prin momente foarte dificile, crezând chiar că va înnebuni, sau că va muri, anxietatea este una dintre cele mai ușoare forme de tulburare psihică. Conform ultimelor studii, tulburarea de anxietate afectează 28.8% din populația globală, însă rata de succes a tratamentului este extraordinar de mare.

Ce se întâmplă la nivelul creierului, atunci când este declanșat sentimentul de frică?

Informația este preluată de către Talamusul senzorial și este transmisă către:

* Amigdală (unde ia naștere sentimentul de frică);

* Cortexul prefrontal (unde se evaluează gradul de periculozitate).

Acestea declanșează emoția de frică în corp, dezvoltând așa zisa reacție de “Lupta sau fugi” (un sistem de apărare automat, involuntar, primitiv, care ajută corpul să lupte cu un pericol sau să fugă din fața lui, pentru a putea supraviețui).

Ce schimbări se produc în corp, atunci când apare un pericol în preajmă și care sunt simptomele care pot fi resimțite în acel moment?

  • creierul iși focalizează atenția asupra pericolului, iar pupilele se dilată;
  • corpul eliberează adrenalină, pregătind organismul pentru o producere masivă de energie prin arderea lipidelor și sinteza glucozei;
  • crește frecvența cardiacă și presiunea sanguină, permițând sângelui să ajungă în mușchi și în organele principale, pentru a le întări/proteja, așadar pielea devine palidă;
  • vasele periferice se contractă, iar volumul sângelui de la nivelul pielii scade, așadar se pot resimți amorțeli sau furnicături în brațe și în picioare;
  • căile aeriene se deschid pentru a permite o creștere a nivelului de oxigen;
  • respirația devine accelerată, însă dereglarea ei poate duce la hiperventilare, senzație de lipsă de aer;
  • mușchii se contractă (inclusiv cei ai gâtului, de unde apare senzația de nod în gât);
  • transpirația se intensifică pentru a răcori corpul, așadar pot apărea valuri de căldură sau frisoane;
  • digestia și saliva sunt diminuate, așadar pot apărea senzații de fluturi în stomac, de greață sau de gură uscată.

Aceste măsuri ale corpului sunt normale și adaptative în cazul unui pericol real și pregătesc corpul pentru a face față situațiilor în care trebuie să se apere.
Însă, în anxietate, aceste simptome se declanșează în situații în care pericolul este ori mult exagerat față de realitate, ori inexistent.
Iar dacă aceste simptome se repetă des, până în cazul în care persoana nu mai poate face față activităților zilnice, putem spune că aceasta se confruntă cu o Anxietate generalizată.

Există mai multe tulburări pe care persoanele anxioase le pot avea, acestea fiind diferite de la caz la caz:

Anxietatea generalizată: descrisă mai sus, cu simptome care persistă de mai mult de șase luni de zile.

Tulburarea de panică: persoana suferă un atac de panică, este speriată, are diverse simptome fiziologice (palpitații, lipsă de aer, transpirații, amețeli, senzații de leșin sau de irealitate) și evită situațiile în care a mai avut atacuri de panică, înrăutățind astfel situația.

Fobia socială: definită prin teamă (deseori irațională) de situații sociale, de a fi judecat de către alți oameni și având ca simptome: palpitații, tremurarea vocii, inroșirea obrajilor etc.

Alte fobii specifice: frică intensă, deseori nejustificată, față de situații specifice: zbor cu avionul, șerpi, păianjeni, înălțimi, microbi/boli etc.

Tulburarea de stres post-traumatic: individul a rămas traumatizat din cauza unui șoc, accident, deces al unei persoane dragi etc., retrăiește evenimentul de-a lungul timpului și se izolează, având stări depresive.

Tulburarea obsesiv-compulsivă: individul are gânduri, idei, imagini, impulsuri incontrolabile, cum ar fi spălatul repetat pe mâini sau verificarea ușii de mai multe ori, chiar dacă aceasta este inchisă.

Ce putem face în cazul în care avem o Tulburare de Anxietate?

Anxietatea poate fi tratată prin psihoterapie și/sau medicație.

Exista mai multe tipuri de terapii, însă cea mai des folosită este Terapia Cognitiv- Comportamentală ( eng. CBT – cognitive-behavioral therapy), care se ocupă deopotriva de partea cognitivă a pacientului și de cea comportamentală, aceasta având chiar cea mai mare rată de succes din zilele noastre.

Deseori, depinzând de gradul de anxietate și de disponibilitatea și motivația pacientului, acest tip de terapie poate înlocui medicația psihiatrică!

Partea cognitivă: Pacienții pot fi învățați să-și gestioneze stările anxioase până la punctul în care să nu se mai confrunte cu simptome, învățând să recunoască semnele acesteia. Datorită faptului că, în anxietate, simptomele sunt provocate de gândurile negative, pacientul trebuie să învețe să identifice acele gânduri, să le noteze într-un jurnal, să le contracareze cu ajutorul unor gânduri mai realiste și mai pozitive, apoi să le aplice în situațiile anxioase.

Partea Comportamentală: Pacienții învață câteva exerciții de relaxare(training autogen), de respirație, de relaxare progresivă a mușchilor și sunt îndemnați să practice mișcarea și sportul în mod regulat, pentru a-și reechilibra mintea și corpul.

In concluzie, Anxietatea și aceste tipuri de tulburări psihice (fie ele minore sau majore), ar trebui luate în considerare și tratate la timp. În timp, acestea se agravează, chiar dacă există pacientul are perioade în care se simte mai bine.

Acestea se pot trata, se pot chiar vindeca, însă este foarte importantă terapia și găsirea unui psihoterapeut potrivit, cu care pacientul să rezoneze.

Vestea cea bună este că aceste tulburări pot fi tratate inclusiv online, pe diferite platforme specializate și/sau prin psihoterapie asistată prin Skype (ex: paxonline.ro), deoarece pacientul este cel care se ajută, în mare parte, citind materialele informaționale bine structurate și scriind, exersând și expunându-se treptat la situațiile anxiogene, ajutându-se de gândurile realiste, optimiste, încurajatoare și de formulele trainingului autogen, până când anxietatea este mult diminuată sau chiar dispare.

 

Succes și multă răbdare!

A se repeta: Sunt caaalm, relaxat…

Lasă un comentariu